Rezumat
În cele ce urmează, vom încerca o ipoteză-punte între Constantin Noica – „Cuvânt împreună despre rostirea românească”, Neagoe Basarab – „Învățăturile” sale către „fiul său Teodosie”, gestul voievozilor Băliță și Drag de a aronda Mănăstirea Peri direct Patriarhiei Constantinopolului la 1391 și datarea primei scrieri românești – Sbornicul de la Ieud (Maramureș), din prejma aceluiași an, între toate acestea și ideea că statul înseamnă rostire. Punere în rost. Iar rostirea ca punere în ordine a omului cu Dumnezeu (Logos) presupune doctrina politică care, la români, a luat forma Învățăturilor lui Neagoe Basarab, care constituie în sine un fenomen cultural. Faptul că Baliță și Drag au fost la Constantinopol, în timp ce în Maramureș apăreau primele scrieri în limba română (Sbornicul) privind punerea în ordine a omului în raport cu Dumnezeu, ne determină să ne întrebăm dacă nu cumva la curtea voievozilor și cnejilor din Maramureș nu trebuie să fi fost și primele însemnări doctrinare românești.
Choose a citation style

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License.