Densitatea sufletească. Demers de sociologia profunzimilor

Ce ne facem fără „ancora” unui model reprezentat de o mare capitală, de o mare putere? Dacă „orașul luminilor”, Parisul, a fost înlocuit de consumerismul și pragmatismul american chiar în timpul formării și expansiunii dominației sovietice, astăzi, odată cu prăbușirea Vestului în propria stihie a negării de sine (așa numitul „woke-ism”), geografia lumii pare că rămâne fără reper cultural, și deci ideologic, politic legitim etc. Rusia și China sunt două dictaturi, din care ultima a reușit performanța să urmărească în cele mai mici detalii cel mai mare număr de cetățeni cuprinși vreodată în vreun stat (sistemul creditului social). Dacă trezvia este imperativul personal, interior, autohtonizarea culturii – redescoperirea comunității de destin și a mândriei de a fi român – este imperativul colectiv.