Abstract
În timpul domniei lui Carol I, interesul Regatului României față de comunitățile aromâne din Balcani a atins apogeul. Între 1880 și 1904, au fost înființate consulate la Salonic, Monastir și Ioannina, cu obiectivul principal de a menține legăturile cu aromânii din regiune. La 1 iunie 1892, a fost deschis un nou consulat de carieră la Monastir/Bitolia, în timpul administrației lui Lascăr Catargiu. Alegerea acestui oraș a fost motivată de prezența în regiune, și mai ales la Monastir, a unei populații aromâne semnificative, precum și a numeroase școli și biserici susținute de România pentru comunitățile aromâne din zonă.
Choose a citation style
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License.

