MIHAI EMINESCU. OM-INSTITUȚIE. PRECURSOR AL ȘCOLII SOCIOLOGICE DE LA BUCUREȘTI

Să vorbești astăzi despre Mihai Eminescu poate părea desuet, dar nu este, pentru că atât personalitățile uriașe, cât și opera lor sunt atemporale. Mircea Vulcănescu spunea că „Mihai Eminescu trebuie considerat – fără rezerve – drept cel mai mare sociolog al românilor și al fenomenului românesc”279. El este un om-instituție pentru că radiografia societății românești și modalitățile de „vindecare” a plăgilor sociale (precum pătura superpusă, statul demagogic, semibarbarizarea societății etc.) pe care le-a identificat sunt de o tulburătoare actualitate. Prin legea compensației și teoria selecției negative a elitelor, Mihai Eminescu a stabilit direcțiile de cercetare și utilitate publică ale sociologiei românești, pe care le vom regăsi ulterior în lucrările Școlii Gusti, în legea paralelismului sociologic sau a echilibrului social, dar și în teoria personalității culturale. Astfel că, materialul de față abordează o temă despre care nu avem pretenția că o vom epuiza, și anume importanța și actualitatea lui Mihai Eminescu, din postura de om instituție și precursor al Școlii Sociologice de la București.