Rezumat
Fenomenul emigrării românilor este analizat în cadrul acestui material din perspectiva puterii creatoare a culturii eroice (I. Bădescu) în raport cu perioada denumită generic tranziție, care poate fi înțeleasă în termenii unei puternice anomii (E. Durkheim). Această perioadă a făcut posibilă crearea unei fracturi societale (R. Baltasiu) între elite și societate. La răscrucea dintre acești vectori a luat naștere fenomenul emigrației românilor ca soluție individuală de ieșire din impasul național pe care l-a traversat întreaga țară. La mai bine de 30 de ani după Revoluție, în ciuda tuturor prezicerilor unui viitor din ce în ce mai sumbru pentru românii rămași în țară, se întrezărește o șansă istorică de reconquistă a firescului, printr-un fenomen de reîntoarcere în țară a celor plecați odinioară. Rămâne de văzut dacă întoarcerea diasporei va fi un fenomen economic de recucerire a inițiativei locale economice în vederea restabilirii rentei de identitate (acad. T. Postolache) sau va reintra din nou în logica de consum a sistemului economic mondial modern (aceeași capcană care i-a „gonit” inițial).
Alegeți un stil de citare
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License.

