EVOLUȚIA FORMĂRII ELITEI ACADEMICE ROMÂNEȘTI DIN COVASNA ȘI HARGHITA (1871–2025)

Studiul analizează evoluția formării elitei academice românești din spațiul actualelor județe Covasna și Harghita, pe parcursul intervalului 1871–2025, printr-o abordare de tip prosopografic, bazată pe valorificarea unui corpus extins de surse edite și inedite. Cercetarea urmărește identificarea principalelor etape de constituire, dezvoltare și diversificare a acestei elite, având în vedere criterii precum distribuția cronologică a doctoratelor, domeniile de specializare, centrele universitare frecventate și originea geografică a titularilor. Analiza evidențiază caracterul incipient și restrictiv al formării elitei academice în perioada dualismului austro-ungar, când accesul la studii superioare era limitat, iar domeniile dominante erau dreptul, medicina și teologia. Perioada interbelică marchează o diversificare calitativă și o deschidere către mediul academic european, fără o creștere semnificativă din punct de vedere numeric. În schimb, regimul comunist determină o expansiune substanțială a elitei academice, pe fondul democratizării accesului la educație și al dezvoltării învățământului superior, concomitent cu diversificarea domeniilor, în special în științele exacte și tehnice. Etapa post-1989 reprezintă perioada de maximă dezvoltare, caracterizată prin creștere numerică accelerată, diversificare disciplinară și integrare în circuitul științific internațional. Studiul subliniază rolul esențial al elitei academice în consolidarea identității culturale și naționale a românilor dintr-un spațiu multietnic, precum și contribuția acesteia la dezvoltarea instituțională, educațională și științifică a regiunii. În ansamblu, evoluția analizată reflectă tranziția de la o elită restrânsă și marginală la una diversificată, instituționalizată și conectată la dinamica globală a cunoașterii.